Ce greu trece timpul cand ti se
pare ca nu ai niciun motiv sa te afli acolo unde esti. Astazi, stand pe scaun la ora
10 si “ascultand-o” pe profesoara de romana mi se parea ca sunt acolo de o
vesnicie si ma simteam lipsita de orice fel de energie. Asta la ora 10.
Pana la ora 15 deja imi pierdusem orice rabdare, chef, atentie si intelegere
fata de ce se intampla in jurul meu.
Toata ziua nu am facut nimic altceva
decat sa invart pixul in cercuri inegale pe o foaie si sa ma uit cum se
topeste, incet-incet, zapada de pe acoperisul cladirii de vis-à-vis. Am umplut
vreo 3 foi de cercuri si cerculete aruncate la intamplare.. Am facut si o
plimbare la tabla pentru ca unul din profesori avea impresia ca ocupatia mea e
prea plictisitoare, iar la ora de biologie (la care nu am fost foarte des in
ultima vreme) am fost obligata sa ma opresc din desenatul meu abstract ca sa
insir pe o foaie niste definitii despre care nu-mi aduceam aminte nimic.
Si asa a trecut alta zi in care am
fost complet inutila si paralela cu ce se intampla in exteriorul cercurilor
mele. Incercati sa nu faceti ca mine. Sunt o pisica naspa azi, stiu..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu